Figură importantă în epocă, Nicolae P. Cerkez este astăzi aproape uitat, activitatea sa rămânând în umbra carierei monumentale a fratelui său mai mare, ing.-arh. Grigore P. Cerkez.
Lucrând aproape toată viața în
serviciul tehnic al statului și petrecând 30 de ani la catedra universitară,
Nicolae P. Cerkez își dedică cariera cetățenilor bucureșteni. De numele său se
leagă mari proiecte ministeriale și ale unor instituții publice financiare, dar
și reamenajarea palatelor regale și a grădinilor publice. Activitatea sa este preponderent cea de antreprenor, colaborând adesea cu arh. Constantin Băicoianu și antrepriza Dobre Nicolau.
De la mici lucrări de
reparații până la vaste șantiere ce se întind pe mai mulți ani, activitatea sa
servește modernizării capitalei sub domnia lui Carol I. Numele său rămâne legat de clădirile Școlii superioare de arte și meserii, Imprimeria statului, Școala de medicină veterinară, extinderea Ministerului de Finanțe. Din arhive au ieșit foarte
puține dosare legate de proprietăți private, dovadă că timpul său era ocupat cu
activitatea din ministere și comisii tehnice.
Este greu de apreciat în ce măsură
Nicu Cerkez și-a definit un stil propriu, de fapt l-a utilizat pe cel neoclasic pentru că acesta era impus în spațiul public. Construcțiile sale sunt ample, cu două-trei etaje, cu fațade sobre, cu puține elemente decorative (frontoane, denticuli, ghirlande, cartușe). O particularizare a tratării fațadelor fostei clădiri a Imprimeriei, a Școlii de arte și meserii și a Școlii veterinare consta în alternarea cromatică a cărămizii aparente cu tencuiala deschisă.
